Mănăstirea Gai, jud. Arad

În zona de nord - vest a Aradului, în cartierul Gai, la capătul străzii Dunării, se înalță unul din cele mai reprezentative monumente din secolul al XVII-lea, din zona de vest a tțării, Mănăstirea Sfântul Simeon Stâlpnicul sau Mănăstirea Gai. Mănăstirea Gai a fost ridicată între anii 1760-1762 de către episcopul Sinesie Jivanovici (1751-1768) pentru veșnica sa pomenire și pentru a fi folosită de urmașii săi în scaunul episcopal al Aradului.

 Contractul din 15-26 mai dintre episcopul Sinesie și meșterul arădean Egidius Ioanovici, prevedea ridicarea ansamblului mănăstiresc pentru suma de 98.000 florini aur. Proiectul monumentului a fost discutat de cele două părți contractante. Mănăstirea se înfățișa ca un ansamblu alcătuit dintr-un conac, reședința episcopului, o biserică și anexe gospodărești. Conacul a avut functia de reședintă de vară, pentru episcopii Aradului. Biserica a constituit un lăcaș de cult și închinare pentru o largă masă de credincioși din apropiere.

După demolarea vechii catedrale a Aradului, în anul 1861, au fost strămutate și înmormântate la Gai, în interiorul altarului, rămășițele pământești ale episcopilor înhumați în catedrală. Reînființată în 1964, în prezent este mănăstire de maici, având hramul la 1 septembrie când este sărbătorit Sfantul Simeon Stâlpnicul. Complexul, după dorința ctitorului său, episcopul Sinesie, a fost construit în stil baroc. Conform cerinței lui biserica făcea corp comun cu conacul, care era atașat bisericii pe latura de nord. Întregul complex arhitectonic se înscrie într-un plan în forma literei U, aceasta datorită celor două iesinduri spre răsărit, marcate de absida bisericii și cea a unui paraclis interior din zona de nord-est a conacului.

Fațada de răsărit a complexului arhitectonic este impunătoare și bogat ornamentată, având nota caracteristică pentru construcțiile de epocă. Turnul bisericii, aflată în zona de sud-vest a complexului, impresionează prin cele două registre și cornișă dintre ele, bogat ornamentată arhitectonic. În axul turnului este plasată ușa de intrare în biserică, prevazută cu un ancadrament dreptunghiular din piatră. Turnul este prevăzut cu un acoperiș piramidal, compus din pante arcuite și este realizat din tablă de zinc.

În interior, planimetria bisericii prezintă împărțirea caracteristică bisericilor ortodoxe. Spre răsărit se află absida semicirculară a altarului, care la exterior prezintă o formă poligonală. Masa altarului este cioplită din marmură roșie. În altar a fost înmormântat episcopul Sinesie. După demolarea vechii catedrale a Aradului, în anul 1861, au fost strămutate și înmormântate la Gai, în interiorul altarului, rămășițele pământești ale episcopilor înhumați în catedrală. Arhitectura iconostasului evocă stilul neoclasic. Pictura iconostasului a fost realizată de Ștefan Tenetchi în anul 1767 în stilul Renașterii italiene târzii. De o frumusețe deosebită sunt ușile împărătești, cu o ornamentație deosebit de bogată. Acest ansamblu arhitectonic de epocă, a fost întregit prin aducerea, în cadrul complexului, a bisericii de lemn, din Seliștea de Mureș - comuna Petriș - unul din cele mai reprezentative monumente din lemn ale arhitecturii românești de pe Valea Mureșului în secolul al XVIII-lea.

.